Radiodermita este un efect secundar al radioterapiei care apare la ≈ 95% dintre pacienții oncologici ca urmare a expunerii la radiații, în timpul tratamentului de cancer. Majoritatea reacțiilor acute se remit în câteva săptămâni, dar există și cazuri în care afecțiunea persistă și duce la complicații.
Ce este radiodermita?
Aproximativ 50% dintre pacienții oncologici fac radioterapie. Tratamentul presupune doze mari de radiații menite să distrugă celulele canceroase și să micșoreze tumorile. Radiodermita este rezultatul leziunilor cutanate sau subcutanate, induse de acele radiații externe.
Care sunt cauzele radiodermitei?
Radioterapia poate afecta:
- Celulele epidermei;
- Celulele endoteliale din pereții vaselor de sânge;
- Glandele sebacee;
- Foliculii de păr.
Astfel, iradierea pielii perturbă structura și compoziția chimică a celulelor, și produce leziuni tisulare.
Cel mai des, radiotermita e o complicație a tratamentului pentru cancerul de sân, cancerul de prostată, cancerul peritoneal, tumorile cerebrale sau cancerul la gât. Mai poate apărea și drept consecință a radioterapiei în cancerul colorectal.
Care sunt simptomele radiodermitei?
În funcție de severitatea bolii, radiodermita se poate manifesta prin:
- Înroșirea pielii;
- Senzație de arsură;
- Edem;
- Piele uscată;
- Decojirea pielii;
- Hiperpigmentare;
- Pierderea părului în zona afectată;
- Blistere, dureri, drenaj (odată ce stratul de celule bazale e distrus în totalitate);
- Telangiectazie;
- Atrofie;
- Fibroză;
- Ulcerații.
Care sunt factorii de risc pentru radiodermită?
Există o serie de aspecte care pot face ca unii pacienți oncologici să fie mai sceptici la radiodermită decât alții.
Factori care țin de starea de sănătate generală a pacientului:
- Vârsta înaintată;
- Alimentație dezechilibrată, malnutriție sau obezitate;
- Fumat;
- Factori genetici;
- Starea pielii (integritatea e deteriorată încă dinaintea începerii tratamentului cu radiații);
- Pliuri cutanate;
- Expunere cronică la soare;
- Chimioterapie concurentă;
- Alte comorbidități (Ex. diabet).
Factori care țin de tratament în sine:
- Fracții mari de radiații;
- Tipul de radiații utilizate;
- Durată lungă de tratament;
- Zona tratată (cele mai sensibile: cap, gât, piept, sâni, vulvă, perineu).
Cum se diagnostichează radiodermita?
Radiotermita poate fi încadrată în 4 categorii, conform sistemului internațional de clasificare Common Terminology Criteria for Adverse Events.
Grade de severitate
- Gradul 1 – Eritemul e primul simptom al radiotermitei. Apare de obicei în primele 3 săptămâni de tratament cu radiații și se manifestă prin inflamație, senzație de arsură, descuamare uscată și pigmentare a pielii.
- Gradul 2 – În săptămânile 4-5, afecțiunea evoluează cu descuamarea umedă a pliurilor cutanate, pierderea locală a epidermului, dureri și apare riscul de infecție.
- Gradul 3 – Radiodermita de gradul 3 e însoțită de eritem și supurații ale pielii. Există riscul de a apărea ulcerații, hemoragii, chiar și fibroze și necroză.
- Gradul 4 – Cazurile sunt extrem de rare. Se mai numește și „radionecroză cronică” și se manifestă prin inflamații și dureri. Poate provoca hemoragie, necroză și, în situații foarte grave, pot fi expuși mușchii, oasele și tendoanele.
Radiodermită cronică
Radiodermita cronică este cauzată de un dezechilibru între citokinele proinflamatorii şi profibrotice care apar după iradiere și care, din păcate, se mențin timp de luni sau ani după tratamentul oncologic.
Fiecare expunere la radiații contribuie la inflamarea celulelor și agravează procesul de deteriorare. Asta are drept consecințe:
- Creșterea radiosensibilității celulelor care au supraviețuit;
- Afectarea regenerării lor;
- Distrugerea barierei cutanate de protecție;
- Creșterea numărului de bacterii din organism;
- Creșterea riscului de infecții.
Ce tratamente sunt pentru radiodermită?
Radiotermita are tratament individual, în funcție de gradul de severitate al bolii și starea de sănătate a pacientului.
- Pentru prevenție, se folosesc creme pe bază de corticosteroizi. Acestea nu sunt recomandate pe pielea infectată.
- Pentru tratarea simptomelor ușoare, se folosesc creme emoliente din ulei de castor, trolamină sau petrolatum. Tot pentru hidratare, se folosesc și unguente pe bază de apă și creme folosite ca barieră sau pansamente neadezive. Cremele cu sulfadiazină de argint reduc riscul de infecţii și păstrează un mediu steril. Pentru reducerea disconfortului, se pot aplica și comprese saline.
- Pentru descuamarea umedă și minimizarea leziunilor ce provoacă supurații, se recomandă produse cu hidrogel și hidrocoloidalele. Hidrogelurile au efect de răcire, hidratează şi absorb cantitatea de exsudat.
- Pentru infecţii, se folosesc produse cu ioni de argint, antibiotice topice, iodină de cadexomer sau pudre de maltodextrină.
- Leziunile persistente pot fi îndepărtate chirurgical, prin debridare enzimatică. Se îndepărtează ţesutul infectat, lăsând loc celulelor sănătoase să se dezvolte.
Există din ce în ce mai multe soluții pentru prevenirea, tratarea reacțiilor cutanate la radioterapie, dar și pentru diminuarea simptomelor de radiodermită. Printre cele mai frecvente, se numără:
- Utilizarea zilnică a produselor dermatocosmetice încă de la începutul radioterapiei;
- Terapia cu lumină de fotobiomodulare;
- Tratamentul cu lasere vasculare, în cazul radiodermatitei cronice.
Surse citate în acest articol:
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3298009/#:~:text=Furthermore%2C%20approximately%2050%25%20of%20all,40%25%20towards%20curative%20treatment%2011.
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5677297/#:~:text=Radiodermatitis%20is%20the%20result%20of,is%20a%20continuously%20renewing%20organ.
- Deng G, Cassileth BR. Skin Injury: Acute Dermatitis and Chronic Skin Changes Supportive Care and Quality of Life. 5th ed. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2008.