B12 „hrănește” tumora? Ce arată, de fapt, analizele pacienților oncologici

Circulă online ideea că vitamina B12 „hrănește” tumora și că, de aceea, pacienții oncologici ar trebui să evite suplimentele — și, uneori, chiar alimentele bogate în B12. Afirmația sună logic: dacă B12 ajută celulele să crească, înseamnă că ajută și celulele tumorale să crească. Numai că, la pacienții oncologici din realitatea clinică, situația cea mai frecventă este exact inversă: nu excesul de B12, ci deficitul lui.

„Problema pe care o văd cel mai frecvent în cabinet nu este excesul de B12, ci deficitul lui — mai ales la pacienții cu tumori digestive sau la cei vârstnici. Un nivel ridicat de B12 în analize este, de cele mai multe ori, un semn care însoțește boala, nu o cauză a ei, și nu ar trebui să fie un motiv de a evita un supliment necesar.”

— dr. Ionescu Bogdan-Gelu, medic primar oncologie, Medisprof Cancer Center Cluj-Napoca

Sâmburele de adevăr

Vitamina B12 este într-adevăr implicată în diviziunea celulară și în copierea ADN-ului, susținând creșterea celulelor în general — nu doar a celor sănătoase. Teoretic, dacă în organism există deja celule precanceroase, un aport foarte mare de nutrienți de creștere le-ar putea susține și pe acestea. Îngrijorarea, așadar, nu a apărut din senin. Problema este că acest mecanism teoretic rămâne foarte greu de dovedit la om și, mai important, nu are legătură cu situația reală a unui pacient care corectează un deficit diagnosticat prin analize.

Ce lipsește din afirmație

La pacienții oncologici, problema întâlnită cel mai frecvent nu este excesul de B12, ci deficitul. Un deficit netratat provoacă anemie și afectează nervii periferici, iar la pacienții tratați cu chimioterapie poate agrava furnicăturile și amorțelile de la mâini și picioare (neuropatie).

Cât despre un nivel ridicat de B12 în analize: de cele mai multe ori, nu suplimentul este cauza. Ficatul stochează B12, iar atunci când o tumoră îl afectează, o parte din acest depozit este eliberată în sânge. În plus, unele tumori determină producerea în exces a proteinelor care transportă B12 în sânge, ceea ce „umflă” valoarea din buletinul de analize. Cu alte cuvinte, un B12 ridicat este, în multe cazuri, un semn care însoțește boala, nu un motor al ei. Un studiu populațional danez pe zeci de mii de pacienți a arătat că nivelurile foarte ridicate de B12 în sânge se asociază cu un risc crescut de a fi diagnosticat cu cancer în anul următor măsurării — un tipar tipic pentru un marker care reflectă o boală deja prezentă, nu pentru o cauză a bolii (Arendt et al., 2013).

Studiile mari efectuate pe oameni nu au găsit dovezi că un nivel ridicat de B12 sau tratamentul cu B12 pentru corectarea unui deficit ar cauza cancerul. În schimb, deficitul de B12 lăsat netratat este o problemă reală, frecventă și bine documentată în literatura oncologică (Osmola et al., 2025).

Cifrele, în frecvențe naturale

Studiile pe pacienți oncologici internați arată o prevalență variabilă a deficitului de B12, între aproximativ 6 și 48 de pacienți din 100, în funcție de tipul de cancer și de vârstă (Osmola et al., 2025). La pacienții cu cancer gastric operat prin gastrectomie, unde absorbția B12 este direct afectată, deficitul poate ajunge la aproape 1 din 2 pacienți. Anemia, în ansamblul populației oncologice, afectează până la 6 din 10 pacienți (Osmola et al., 2025). Direcția reală a problemei este, deci, inversă față de ce sugerează mitul: mult mai frecvent, pacienților oncologici le lipsește B12, nu le este în exces.

De unde a pornit mitul

Convingerea s-a construit, cel mai probabil, pe două observații reale, dar interpretate greșit. Prima: medicii au observat de multă vreme că pacienții cu cancer au, adesea, un B12 ridicat în sânge — de aici saltul greșit către ideea că „B12-ul mare cauzează cancerul”, când de fapt lucrurile stau, de regulă, invers (boala determină creșterea B12-ului, nu invers).

A doua observație provine dintr-un studiu american de amploare (cohorta VITAL), care a urmărit timp de un deceniu bărbați care luau doze foarte mari de vitamine B6 și B12 — de ordinul a peste 20 de ori necesarul zilnic pentru B6 și circa 23 de ori necesarul zilnic pentru B12, ani la rând. La bărbații fumători din acest grup, riscul de cancer pulmonar a fost semnificativ mai mare (Brasky et al., 2017). Este un rezultat real — dar vorbește despre megadoze luate ani la rând, de fumători, nu despre un pacient care își corectează un deficit diagnosticat prin analize. B12 din alimentație — carne, pește, ouă, lactate — practic nu poate fi consumată în exces pe cale naturală.

Ce riscă un pacient care evită B12 din cauza acestei temeri

Riscă să lase netratat un deficit real. Asta înseamnă anemie care îl lasă fără energie, furnicături și amorțeli care se pot agrava sub chimioterapie și, uneori, întârzieri în tratament pentru că pacientul nu se simte suficient de bine pentru ședința programată. Frica de un risc teoretic și nedovedit produce, în schimb, o daună concretă și evitabilă.

De ce ni se pare logică o explicație greșită

Mitul „B12 hrănește tumora” funcționează pentru că folosește un raționament pe care mintea îl preferă instinctiv: o cauzalitate simplă și directă — „mai multă B12 înseamnă mai multă hrană pentru celule, deci și pentru tumoră”. Este genul de explicație scurtă, care nu are nevoie de context medical pentru a suna convingătoare, și de aceea circulă atât de ușor.

În realitate, afirmația face o confuzie între un marker (un semn care apare alături de boală) și o cauză (ceva care produce boala) — și generalizează regula „mai mult înseamnă mai rău” la o situație în care, de fapt, „mai puțin” este problema reală. Este exact tipul de raționament care ne apare tuturor firesc atunci când vrem să găsim rapid un vinovat sau o soluție simplă într-un moment în care ne simțim neputincioși.

Această nevoie de a face „ceva” pentru a lua înapoi controlul este de înțeles și complet firească după un diagnostic de cancer. Numai că, de această dată, gestul care pare protector — evitarea B12 — poate face rău exact printr-un mecanism opus celui de care ne este frică. A înțelege mecanismul din spatele mitului — de ce sună logic, dar nu corespunde realității clinice — face mai ușor de recunoscut o afirmație similară, formulată diferit, data viitoare.

Ce să reținem

• La pacienții oncologici, problema frecventă este deficitul de B12, nu excesul lui.
• Un nivel ridicat de B12 în analize este, de regulă, un semn care însoțește boala, nu o cauză a ei.
• Riscul dovedit al megadozelor de B6/B12 a fost observat la bărbați fumători, cu doze de peste 20 de ori necesarul zilnic, luate ani la rând — nu la corectarea unui deficit diagnosticat.
• Decizia de a lua sau evita B12 se ia pe baza unei analize de sânge și împreună cu medicul curant, nu pe baza unei postări online.

Surse

• Osmola, M., Tyszka, M., Jirka, A., Ciepiela, O., Kapała, A., Lenti, M.V., Matysiak-Budnik, T. (2025). Vitamin B12 in Cancer Patients: Clinical Insights into Deficiency, Excess, Diagnosis, and Management. Nutrients, 17(20), 3272 — https://www.mdpi.com/2072-6643/17/20/3272
• Arendt, J.F.B., Pedersen, L., Nexo, E., Sørensen, H.T. (2013). Elevated Plasma Vitamin B12 Levels as a Marker for Cancer: A Population-Based Cohort Study. JNCI: Journal of the National Cancer Institute, 105(23), 1799–1805 — https://academic.oup.com/jnci/article/105/23/1799/903901
• Brasky, T.M., White, E., Chen, C.L. (2017). Long-Term, Supplemental, One-Carbon Metabolism–Related Vitamin B Use in Relation to Lung Cancer Risk in the Vitamins and Lifestyle (VITAL) Cohort. Journal of Clinical Oncology, 35(30), 3440–3448 — https://ascopubs.org/doi/abs/10.1200/JCO.2017.72.7735

Înțelegerea mecanismului din spatele unui mit — de ce sună logic, dar nu corespunde realității clinice — este cea mai bună protecție împotriva dezinformării viitoare. Dacă aveți întrebări despre nivelul dumneavoastră de B12 sau despre orice altă analiză, cel mai sigur pas este să discutați cu medicul dumneavoastră.

Puteți programa un consult — sau ne puteți scrie prin pagina de contact.