Mulți dintre noi am trecut măcar o dată prin perioade în care ne-am simțit mai slăbiți și mai obosiți decât de obicei. Mai mult decât atât, statisticile arată că între 5%-45% din populație raportează prezența stării de slăbiciune ca simptom debilitant de-a lungul vieții. Prin urmare, cu toții am constatat că ne-a afectat într-o măsură mai mare sau mai mică.
Ce este fatigabilitatea?
Este o stare fizică și psihică de slabiciune, asociată cu tendința de a nu ne desfășura activitățile obișnuite la nivelul așteptat, devenind mai ușor obosiți. Simptomele fizice includ reducerea activității, un nivel mai redus de energie, oboseală, încetinirea mișcărilor, somn neodihnitor, somnolență. Simptomele mentale includ reducerea concentrării și atenției, precum și încetinirea gândirii (fenomen denumit “ceață mentală”).
Sursă foto: http://bit.ly/2qY0msP
Cum mă afectează fatigabilitatea?
E de înțeles cât de mult ne pot afecta consecințele acestei stari în domeniile vieții noastre. Fiind ființe active, noi ne derivăm bunădispoziția din obiceiurile și activitățile zilnice. Intervenind direct asupra lor, fatigabilitatea ne reduce emoțiile pozitive, ne poate face să ne simțim inutili sau neputincioși. Din fericire, avem metode care ne ajută să reducem efectele fatigabilității.
Cum mă poate ajuta psihoterapia?
Cu ajutorul metodelor psihoterapeutice, putem să intervenim asupra slabiciunii fizice și mentale. Psihoterapia ne poate ajuta să:
- schimbăm balanța hormonilor/ neurotransmițătorilor în defavoarea fatigabilității
Vlăguiala este caracterizată de modificări neurochimice, astfel se reduc substanțele chimice (neurotransmițători) care ne aduc starea de energie optimă. Prin tehnicile terapeutice (gradarea activității, menținerea rutinelor) reușim să ne reobișnuim creierul să producă neurotransmițătorii în doza potrivită ca noi să ne simțim din nou energizați. - să achiziționăm o strategie de reducere a slăbiciunii
Psihoterapia ne aduce avantajul unui plan și a unor soluții pe care să le avem la acces de fiecare dată când ne simțim lipsiți de energie. Mai mult decât atât, strategiile repetate ne oferă și o cale bună să dobândim controlul asupra propriilor stări.
Ce pot face eu ca să mă simt mai energic?
Să mă mențin în mișcare
Chiar dacă ne simțim obosiți și fără chef, elementul cheie în reducerea fatigabilității îl reprezintă tot activitatea. Bineînțeles, alternând cu pauze și desfășurând-o la un nivel mai redus. De exemplu, în perioade de slăbiciune în care nu mai pot să îngrijesc florile din grădină pot să am grijă de cele din casă, fără să fie nevoie să fac un efort mai mare pentru ritmul meu din acel moment.
Sursă foto: http://bit.ly/2q29jnN
Să am o suită de activități cotidiene mai ușoare
Slăbiciunea este un semnal care ne arată că avem nevoie de mai multe resurse. De aceea, nu trebuie să ignorăm această cerință. E important să avem un plan cu activități mai ușoare (chiar activitățile uzuale adaptate) pe care să îl folosim când ne simțim vlăguiți.De exemplu, dacă obișnuiam să fac curățenie în toată casă la sfârșit de săptămână și în prezent mă simt prea obosită, e nevoie doar să șterg praful într-o cameră sau să aranjez cărțile în bibliotecă pentru a avea o activitate mai potrivită pentru nivelul meu de energie.
Sursă foto: http://bit.ly/2puJnx1
Să inițiez un program de sport
Studiile arată că una dintre cele mai eficiente metode pentru fatigabilitatea fizică și psihică este începerea unui program de sport gradat. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să mergem la sală sau să alergăm în parc. De exemplu, e suficient să introducem 15-20 minute de plimbare suficient de ușoară cât să ne permită să ne ținem de treabă.
Sursă foto: http://bit.ly/2q4OTIG
Să îmi schimb percepția efortului
O barieră împotriva recăpătării energiei e reprezentată de propria estimare a efortului. De ajutor e să nu mai generalizăm dificultatea efortului doar pentru că ne aflăm într-o perioadă mai dificilă. La fel de util e să ne întrebăm cât de greu e să ne mișcăm. Atât de greu că nu putem nici măcar să ne ridicăm o mână sau să purtăm o conversație simplă? Dacă răspunsul este nu, atunci nivelul de dificultate, deși unul ridicat, nu este complet debilitant. Până la urmă, nu avem de unde să știm cât de obosiți suntem dacă nu verificăm acest lucru făcând o activitate.