Neoplazia e procesul prin care se formează un țesut tumoral. Celule patogene se înmulțesc în mod excesiv și necontrolat, modificând structura normală a țesutului inițial.
Neoplazia nu înseamnă automat cancer, deoarece formațiunea poate benignă (deci necanceroasă) sau malignă (canceroasă).
Depistarea precoce a neoplaziilor e esențială în succesul tratamentului, așa că mergi la screening-uri regulate, în funcție de vârsta și sexul tău.
Ce este neoplazia?
Termenul de neoplazie/neoplasmă vine din limba greacă, „neo” însemnând „nou” și „plasmă”, „formare”. Deci neoplazia se referă la o formațiune care a apărut ca urmare a unei creșteri anormale a celulelor sau țesuturilor din organism.
Neoplazia cuprinde diverse tipuri de excrescențe: tumori benigne, excrescențe precanceroase și tumori maligne.
Tipuri de neoplazii:
1. Neoplaziile benigne
Neoplaziile benigne sunt cele necanceroase. Cresc de obicei încet și nu se extind în alte zone din organism.
2. Neoplaziile maligne
Neoplaziile maligne pot crește într-un ritm lent, dar pot și să se dezvolte foarte rapid. Acest lucru depinde de tipul de tumoră. Neoplaziile maligne prezintă un al doilea factor de risc risc: acela de a se extinde la alte țesuturi și organe, ducând la cancer metastatic.
Sarcoamele și carcinoamele se numără printre cele mai frecvente neoplazii maligne.
A. Carcinoamele apar pe suprafețele epiteliale (în tractul gastrointestinal, în tractul respirator, în tractul urogenital, în tractul biliar, în piele) și în organele cu ducte căptușite cu epiteliu (sân, pancreas, glandă salivară, ficat). Și glandele endocrine, inclusiv testiculele și ovarul, pot dezvolta carcinoame.
Carcinoamele care formează configurații glandulare sunt numite adenocarcinoame. Carcinoamele care formează niște grupuri compacte de celule, cu margini distincte, punți intercelulare și citoplasmă keratinizată roz, sunt numite carcinoame cu celule scuamoase.
B. Sarcoamele apar în țesuturile moi (țesuturi conjunctive precum cartilaj, os sau fascie, mușchi netezi sau scheletici, vase de sânge, vase limfatice sau în învelișuri ale organelor precum mezoteliul). De obicei, sarcoamele tind să fie mari și agresive.
Factorii de risc ai neoplaziei
Există mai multe cauze ale neoplaziilor.
- Factorii de risc ce țin de mediul înconjurător:
- Expunerea la substanțe chimice: coloranții anilinici sunt strâns legați de neoplazia de vezică urinară, țigările pot provoca neoplazii pulmonare, iar aflatoxina e prezentă în cancerul hepatic.
- Viruși oncogenici: virusul papiloma uman (HPV) e implicat în majoritatea carcinoamelor cu celule scuamoase ale colului uterin și în papiloamele scuamoase anogenitale. Virusul Epstein-Barr (EBV) e implicat în limfomul Burkitt african, iar virusul hepatitic B (HBV) e implicat în dezvoltarea carcinoamelor hepatocelulare.
- Radiații: lumina ultravioletă crește riscul îmbolnăvirii cu cancer de piele. Radiația ionizantă (cum ar fi radiația gamma) induce mutații în ADN și promovează forme maligne precum leucemia, cancerul de sân, tiroidian, pulmonar, de colon și tiroidian.
- Expunerea în procesul de carcinogeneză chimică: Există două etape:
- Mai întâi, un agent carcinogen inițiază și deteriorează ireversibil ADN-ul celulelor. Exemple de de astfel de agenți sunt: agenți alchilanți precum ciclofosfamida; hidrocarburi policiclice aromatice precum epoxizii găsiți în alimentele afumate; amine aromatice sau coloranți azoici folosiți în colorarea alimentelor, aflatoxinele din alunele mucegăite, nitrozaminele din alimente murate.
- Mai apoi, un agent promotor (care poate fi același cu agentul carcinogem) proliferează un grup de celule neoplazice, creând o formațiune tumorală benignă sau malignă. Exemple de promotori includ: hormoni precum estrogenul, anumite medicamente și substanțe chimice.
- Factorii de risc ereditari: Există riscul să dezvolți neoplazii dacă ai cromozomi cu anti-oncogene absente sau dacă ai anumite defecte din naștere (de exemplu, retinoblastomul apare ca urmare a cromozomului 13 defect).
- Factorii de risc rasiali: Femeile americane au cancer de sân mai des decât femeile japoneze; bărbații japonezi au cancer gastric mult mai des decât bărbații americani.
- Vârsta: Persoanele mai în vârstă prezintă un risc mai ridicat să dezvolte neoplazii din lipsa mecanismelor eficiente de control.
Oricare ar fi cauza neoplaziei, aceasta produce o mutație sau o deteriorare în ADN-ul celular.
Simptomele neoplaziei
Simptomele diferă în funcție de localizarea neoplaziei. În unele cazuri, pacientul nu manifestă niciun simptom.
Totuși, există câteva semne comune. Printre cele mai frecvente, se numără:
- Anemia
- Dificultățile de respirație
- Durerile abdominale
- Oboseala persistentă
- Pierderea poftei de mâncare
- Scădere bruscă în greutate într-un timp scurt
- Frisoanele
- Transpirațiile nocturne
- Febra
- Modificări ale urinei sau ale scaunului (sânge în scaun, alternanță între constipație și diaree, incontinență fecală dacă în trecut nu aveai astfel de probleme)
- Sângerările neobișnuite
- Scăderea rezistenței la efort
- Inflamarea ganglionilor limfatici
- Grețurile, vărsăturile
- Dificultățile de înghițire (cu un caracter progresiv)
- Modificările alunițelor
- Tusea
- Răgușeala care durează mai mult de 3-4 săptămâni.
Dacă apar unele dintre aceste simptome, este extrem de important să mergi la un consult specialist, pentru a clarifica diagnosticul și pentru a stabili un plan de tratament.
Clasificarea neoplaziilor
În continuare, vom discuta cele mai frecvente neoplazii.
Neoplazie intraepitelială cervicală (NIC)
Displazia cervicală mai e cunoscută și ca „neoplazie intraepitelială de grad înalt” sau „neoplazie intraepitelială de grad jos”, în funcție de severitatea afecțiunii.
În displazia cervicală, celule anormale cresc pe colul uterin. Neoplazia intraepitelială cervicală se clasifică pe o scară de la 1 la 3.
- NIC 1: Se referă la celule anormale care afectează aproximativ o treime din grosimea epiteliului.
- NIC 2: Se referă la celule anormale care afectează de la o treime până la două treimi din epiteliu.
- NIC 3: Se referă la celule anormale care afectează mai mult de două treimi din epiteliu.
Displazia cervicală de tip NIC 1 rareori se transformă în cancer de col uterin. De obicei, dispare de la sine. La polul opus este neoplazia intraepitelială de grad înalt, care are mai multe șanse să provoace cancer, deci necesită tratament.
Neoplaziile intraepiteliale cervicale nu cauzează simptome. Unele persoane pot prezenta sângerări vaginale neregulate sau sângerări după raportul sexual. E esențial să îți faci anual testul Babeș-Papanicolau, pentru a depista orice formațiune patologică la timp.
Neoplazie mamară
Cel mai frecvent simptom al cancerului de sân este o excrescență care se simte diferit față de țesutul înconjurător. Altele ar fi:
- Schimbări în dimensiunea, forma sau aspectul sânului
- Adâncirea sfârcului în interior
- Descuamarea, cojirea sau exfolierea zonei pigmentate a pielii de la nivelul sfârcului sau a pielii sânilor
- Roșeață sau adâncituri în pielea din jurul sânului, similar cu o coajă de portocală
Nu toate excrescențele pe care le observi la nivelul sânilor sunt cangerigene. Cel mai bine, mergi la un control de specialitate de îndată ce observi o neregulă. Medicul va efectua investigațiile necesare pentru a confirma sau infirma un posibil diagnostic de cancer.
Neoplazie pulmonară
Cancerul pulmonar de obicei nu cauzează simptome în stadiile incipiente. Semnele apar de abia când boala este avansată.
Totuși, simptomele neoplaziilor pulmonare pot include:
- O tuse nouă care nu dispare
- Expectorație cu sânge, chiar și în cantități mici
- Dificultăți de respirație
- Dureri în piept
- Răgușeală
- Pierdere bruscă în greutate, nedorită
- Dureri de oase
- Dureri de cap
Dacă ești fumător, încearcă să renunți sau cere ajutor specializat pentru strategii care să te ajute în acest proces (Ex. consiliere, medicamente, produse pentru înlocuirea nicotinei). Fă-ți o programare la un specialist dacă observi oricare dintre simptomele de mai sus.
Neoplazie la nivelul colului uterin
Neoplaziile de col uterin se pot dezvolta în endometru (stratul interior al uterului) sau în miometru (peretele muscular al uterului dumneavoastră).
Simptomele cancerului endometrial sau ale sarcomului uterin cuprind:
- Sângerări vaginale înainte de menopauză
- Sângerări sau scurgeri vaginale după menopauză, chiar și în cantități mici
- Dureri abdominale inferioare sau crampe în pelvis, chiar sub buric
- Scurgeri vaginale sub formă de lichid alb sau clar, dacă ești postmenopauză
- Sângerări vaginale extrem de prelungite, abundente sau frecvente, dacă ai peste 40 de ani
Dacă ai un istoric de cancer endometrial în familie, discută cu medicul tău despre testele pe care trebuie să le faci în mod regulat. E posibil să fie necesară o biopsie endometrială în fiecare an, după vârsta de 35 de ani.
Neoplazie colon
Neoplaziile la nivelul colonului indică o formațiune celulară în intestinul gros – mai exact, în colon. De obicei, cancerul de colon începe ca o aglomerare de celule numite „polipi”, care se formează în interiorul colonului. Mulți pacienți nu prezintă simptome ale bolii la început.
Când acestea apar, ele depind de dimensiunea tumorii și de localizarea din intestinul gros. Simptomele neoplaziilor de la nivelul colonului pot include:
- O modificare a obiceiurilor intestinale, cum ar fi diaree sau constipație mai frecventă
- Sângerare rectală sau sânge în scaun
- Disconfort continuu în zona abdominală, cum ar fi crampele, gazele sau durerea
- Senzația că intestinele nu se golesc complet în timpul unei mișcări intestinale
- Rezistență scăzută la efort
- Oboseală persistentă
- Pierdere spontană în greutate
Dacă observi simptome îngrijorătoare, mergi la o consultație gastroenterologică. Specialistul îți poate recomanda efectuarea unei colonoscopii pentru stabilirea unui diagnostic.
Neoplazie ganglioni limfatici
O neoplazie a ganglionilor limfatici poate cauza inflamații evidente în zona afectată (de obicei, la nivelul gâtului, axilei sau în zona inghinală). În acest caz, neoplazia malignă se numește limfom. Alte simptome ale afecțiunii includ:
- Pierdere spontană în greutate
- Febră
- Oboseală
- Transpirații nocturne
- Dificultăți de înghițire
- Dificultăți de respirație
Mergi la medic dacă observi ganglionii limfatici umflați care:
- Au apărut fără niciun motiv
- Continuă să crească
- Durează de la 2 până la 4 săptămâni
- Sunt rigizi și nu se mișcă atunci când îi apeși
- Vin cu alte simptome precum febră persistentă, transpirații nocturne sau pierdere inexplicabilă în greutate
Neoplazie: Diagnostic
Diagnosticul include atât confirmarea neoplaziei, cât și determinarea dacă e benignă sau malignă. Medicul va efectua o examinare amănunțită care va include istoricul medical, analize de sânge și, posibil, o biopsie a maselor vizibile.
Alte investigații oncologice folosite pentru diagnosticarea neoplaziilor includ:
- Tomografii computerizate (CT)
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
- Tomografii cu emisie de pozitroni (PET CT)
- Ecografii
- Radiografii
- Endoscopie digestivă
- Mamografie
- Colonoscopie
Neoplazie: Tratament
Tratamentul e în funcție de tipul neoplaziei – benignă sau malignă – și de localizarea și dimensiunea tumorii.
Tratamentul neoplaziilor poate include:
- Monitorizare. Neoplaziile benigne nu au nevoie mereu de tratament, așa că medicul poate numai să le urmărească evoluția.
- Operație. Unul dintre primii pași în tratarea neoplaziei e îndepărtarea tumorii prin intervenție chirurgicală.
- Ablare. Ablarea este un tratament care folosește căldură extremă sau frig extrem pentru a micșora și distruge neoplaziile.
- Embolizare. Acest tratament oprește fluxul sanguin către tumoră, lucru care oprește creșterea sa și o distruge.
- Chimioterapie. Chimioterapia este un tratament frecvent pentru neoplaziile maligne. E folosită pentru a neutraliza celulele tumorale cangerigene din organism.
- Radioterapie. Tratamentele cu radiații vizează și distrug celulele canceroase.
- Terapie hormonală. Hormonii stimulează creșterea unor tipuri de neoplazii. Terapia hormonală e utilizată pentru a stopa creșterea anumitor neoplazii.
- Imunoterapie. Imunoterapia ajută sistemul imunitar să lupte împotriva celulelor canceroase. Poate fi folosită ca tratament pentru bolile neoplazice maligne.
Examenele de screening sunt cel mai bun mod în depistarea timpurie și tratarea neoplaziilor. Programează-te la o consultație de specialitate dacă observi formațiuni neobișnuite, alunițe sau erupții cutanate.
Text revizuit de Dr. Bogdan-Gelu Ionescu, Medic Specialist Oncologie.