Durerea de picioare nu e automat un simptom al cancerului. Aceasta poate apărea în diferite zone ale membrelor inferioare și poate afecta un singur segment (coapsă, gambă, genunchi) sau întreg piciorul. Poate fi vorba de dureri musculare sau dureri osoase, să fie afectate ligamentele, articulațiile, vasele de sânge, nervii, oasele sau tegumentul.
Durerea de picioare poate avea mai multe cauze, printre care: efort extrem, calus, lezarea unui nerv, fisuri sau fracturi, infecții la nivel tegumentar, îmbătrânirea articulațiilor, dureri de creștere (în cazul copiilor), boli inflamatorii sau boli venoase cronice. Într-adevăr, durerea de picioare și cancerul pot fi asociate atât în cadrul depistării și diagnosticării bolii, cât și în timpul tratamentului.
Cum poate cancerul afecta oasele și mușchii?
Cancerul poate afecta buna funcționare a musculaturii și a sistemului osos, la nivelul membrelor inferioare și nu numai.
Metastazele osoase reprezintă cea mai frecventă cauză de morbiditate în cazul pacienților oncologici. Asta înseamnă că celulele tumorale din cancerul primar s-au răspândit în corp și au început să afecteze sistemul osos. Când celulele din oase nu își mai îndeplinesc rolurile corespunzător, sunt perturbate procesele de formare a unui nou țesut osos și de distrugere a celui vechi. Drept urmare:
- Crește sensibilitatea de la nivelul oaselor, provocând dureri și făcându-le mai susceptibile la fracturi;
- Masa musculară se reduce, iar musculatura se slăbește.
Tipuri de probleme osoase și musculare în cancer
Când oasele și mușchii sunt afectați, oasele nu se refac cum ar trebui, nu cresc uniform, iar mușchii nu se dezvoltă corespunzător (în special în cazul copiilor bolnavi de cancer).
Pacienții oncologici care se confruntă cu durere osoasă pot suferi de:
- Osteoporoză – Boală degenerativă care determină pierderea masei osoase și a țesutului osos. Oasele devin fragile și se rup foarte ușor.
- Cifoză – O curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale, provocată de forma anormală a vertebrelor. Poate apărea ca urmare a cancerului la nivelul coloanei vertebrale, ca o consecință a osteoporozei (care provoacă subțierea oaselor și, implicit, a vertebrelor), dar și ca urmare a radioterapiei, în tratarea tumorii sau metastazelor.
- Scolioză – O deformare a coloanei vertebrale laterale, care apare drept consecință a distrofiei musculare sau a osteoporozei.
- Osteonecroză – O afecțiune a țesutului osos. Acesta moare din cauza întreruperii circulației sanguine la nivel local.
Pacienții oncologici pot experimenta și dureri articulare cauzate de alte afecțiuni: artrita reumatoidă, osteoartrită, fibromialgie, gută, bursită, tendinită sau infecții la nivelul articulațiilor. De asemenea, și durerile musculare pot fi provocate de prezența unor infecții, de utilizarea prelungită a mușchilor sau afecțiuni inflamatorii.
Efectele radioterapiei
Radioterapia este un tratament crucial în lupta împotriva cancerului. Totuși, există o serie de riscuri în rândul pacienților oncologici când vine vorba de radioterapie și tratarea cancerului ce afectează oasele și mușchii, în special când vorbim despre copiii aflați în creștere.
Există câteva aspecte care trebuie luate în ceea ce privește radioterapia:
- Vârsta pacientului;
- Zona tratată;
- Dimensiunile suprafeței supuse la tratament;
- Doza de radiații.
Factori de risc:
- Radioterapia în zona abdomenului poate crește riscul de scolioză și poate provoca subdezvoltarea mușchilor.
- Radioterapia la copii, în zona coloanei vertebrale, le poate afecta înălțimea.
- Radioterapia la copii, în zona pieptului sau a gâtului, poate cauza îngustarea umerilor și slabirea pieptului
- Radioterapia la copii, în zona șoldurilor și a oaselor lungi din membrele superioare și inferioare, poate face ca mâinile și picioarele să fie de lungimi diferite.
- Radioterapia la creier și măduva spinării prezinta un risc de deficit de hormon de creștere, care poate duce la înălțime redusă și modificări ale feței sau craniului.
Cu toate acestea, există soluții pentru a minimiza riscurile asociate cu radioterapia. Discutarea cu medicul specialist și efectuarea de evaluări regulate poate ajuta la identificarea problemelor de dezvoltare timpurie și la îmbunătățirea sănătății și calității vieții pacienților. În plus, cercetările pe acest segment continuă, iar dezvoltarea tehnologiilor mai avansate de radioterapie sunt menite să reducă riscurile și să îmbunătățească șansele de reușită ale tratamentului.
Alți factori de risc:
Pe lângă radioterapie, există și alți factori care pot crește riscul apariției problemelor osoase, articulare și musculare, ca efect al tratamentului pentru cancer. Acestea includ:
- Niveluri scăzute de hormoni masculini sau feminini;
- Niveluri scăzute de hormoni de creștere;
- Niveluri ridicate de hormoni tiroidieni;
- Tratament pe bază de corticosteroizi;
- Transplant de celule stem;
- Chimioterapie;
- Operație pentru tipurile de cancer care încep la nivelul osului sau mușchiului.
Metastaze osoase
Ce reprezintă metastazele osoase?
Metastazele osoase sunt forme de cancer avansat, care s-au răspândit de la tumora primară, la oase. Teoretic, cancerul se poate extinde la orice os din corp, dar e mai puțin întâlnit la nivelul antebrațului sau al gambelor.
Cea mai frecventă cauză a durerii pentru pacienții oncologici provine din metastazele osoase. Între 60 și 84% dintre pacienții care se confruntă cu un cancer în stadiul IV suferă de dureri la nivelul oaselor. Aceasta implică atât căile de durere neuropatică, dar și durerea de natură inflamatorie, provocată de tumoră, stromă și de inflamarea țesuturilor adiacente.
Tipurile de cancer care produc cel mai des metastaze osoase sunt:
- Cancerul de sân;
- Cancerul pulmonar;
- Cancerul de prostată;
- Cancerul la rinichi;
- Cancerul tiroidian;
- Cancerul de colon;
- Leucemia;
- Cancerul ovarian;
- Cancerul de col uterin;
- Cancerul la stomac.
Cum este tratată durerea osoasă?
Cel mai important aspect e localizarea tumorii primare. Tratamentul pentru metastazele osoase depinde de tipul de cancer care a ajuns la os. Astfel, tratarea durerii și a simptomelor presupune o abordare progresivă din partea medicului oncolog, începând cu metodele clasice și, treptat, modificându-le, în funcție de reacția organismului la tratament.
Scopul tratamentului este:
- Să reducă pe cât posibil pierderea țesutului osos;
- Să amelioreze durerea;
- Să-i ofere pacientului posibilitatea de a se mișca în continuare.
- Tratamentul cu bifosfonați poate preveni leziunile provocate de metastazele osoase prin faptul că inhibă și omoară celulele (osteoclastele) care distrug țesutul osos. Astfel, tratamentul reduce riscul de fracturi și diminuează durerea.
- În cazul fracturilor osoase, e necesară intervenția chirurgicala pentru a stabiliza osul. Uneori, se poate realiza și în scopul prevenirii fracturilor. Operarea fracturilor patologice poate însemna introducerea unei tije in os, utilizarea plăcilor și a șuruburilor pentru stabilizarea osului sau îndepărtarea osului afectat și reconstrucția membrului și articulației.
- Pentru a ameliora durerea de la nivelul coloanei vertebrale, se pot realiza proceduri precum chifoplastia și vertebroplastia. Aceste operații sunt utile în cazul în care tumorile produc colapsul oaselor din coloana vertebrală, dar nu pun presiune pe măduva spinării.
- Când tumora primară a fost îndepărtată și se dezvoltă o metastază osoasă ani mai târziu, există posibilitatea ca aceasta să fie îndepărtată chirurgical, iar osul să fie reconstruit. Uneori, această intervenție e combinată cu terapie cu radiații, chimioterapie sau ambele.
- Mai există și terapia antiresorbtiva, țintită la nivelul osului (cu acid zoledronic sau denosumab), în combinație cu terapia hormonală, chimioterapia, radioterapia și intervențiile chirurgicale.
- Pentru cazurile mai severe, se recomandă îngrijirea paliativă.
Vorbind de îngrijire paliativă, potrivit recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății privind ameliorarea durerii asociate cu cancerul, tratamentul trebuie să se bazeze pe severitatea durerii pacientului, evaluată pe o scară de la 1 la 10.
- În cazul durerii ușoare până la moderată (1-3), tratamentul inițial constă în administrarea de non-opioide, cum ar fi acetaminofenul sau medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul.
- În cazul durerii moderate până la severe (4-6), este adesea necesar un opioid, care poate include codeină, hidrocodonă, dihidrocodeină, oxicodonă, propoxifenă sau tramadol.
- În cazul durerii severe (7-10), este posibil să fie necesar un opioid mai puternic, cum ar fi morfina, oxicodona, hidromorfona, metadona, levofanol sau fentanil.
De menționat că medicamentele pentru durere pot avea efecte secundare. Cele mai frecvente sunt: somnolență, amețeli, greață, vomă, constipație. Medicamentele s-au dovedit a fi mai eficiente dacă sunt administrate la intervale regulate de timp sau chiar în momentul în care pacientul începe să simtă durere.
Alte sfaturi pentru a reduce problemele cu oasele și mușchii în cancer
- Durerea de oase și mușchi experimentată de pacienții oncologici e influențată și de factorii psihologici și sociali. În acest sens, unii specialiști recurg la o abordare paliativă integrată și recomandă: terapie, meditație, tehnici de relaxare, imagistică ghidată și abilități de adaptare cognitiv-comportamentală.
- Specialiștii recomandă terapie fizică pentru a reduce probleme cu oasele și mușchii în cancer.
- Analgezicele ușoare sunt o altă opțiune pentru diminuarea durerilor.
- Unii pacienți optează pentru tratamente holistice, cum ar fi acupunctura sau masajul, pentru a reduce durerile osoase.
- În cazul spasmelor musculare sau a durerilor, compresele calde pot oferi o ușurare temporară.
- Suplimentele de calciu și vitamina D previn pierderea densității osoase.
În prezent, sunt în curs de dezvoltare mai multe terapii adjuvante în tratamentul durerilor osoase și musculare asociate cu orice tip de cancer. Printre acestea, se numără utilizarea de resiniferatoxină, un inhibitor țintit al fibrelor nervoase nociceptive, și de modulatori selectivi ai receptorilor androgeni, care au prezentat un potențial în creșterea masei musculare slabe.
Surse citate în acest articol:
- Mercadante S. Malignant bone pain: pathophysiology and treatment. Pain. 1997;69(1–2):1–18. [PubMed] [Google Scholar]