Acceptarea nu înseamnă resemnare, înseamnă să înţelegi că ceva este ceea ce e şi că e o cale de rezolvare. – Michael J. Fox
Nu întâmplător, practicarea acceptării sau a împăcării cu situația curentă este adesea promovată. Înțelepciunea comună sau spiritul practic ne-au adus măcar într-un moment al vieții ideea de a accepta ceea ce se întâmplă. De multe ori, suntem sfătuiți să admitem că apare o problemă pentru că pur și simplu așa a fost să fie, așa stau lucrurile, nu avem cum să mai ignorăm. Oricare ar fi explicația, avem de parcurs un drum de la constatare până la acceptare. Acest drum este esențial pentru obținerea stării de bine psihologice si chiar rezolvării problemei.
Ce înseamnă să accept?
Acceptarea presupune să permit, să tolerez, să iau contact cu experiența personală, nu să evit sau să devin defensiv/ă cu privire la realitatea care poate să nu fie tocmai plăcută. Acceptarea implică recunoașterea unei probleme, admiterea că într-adevăr există și că nu îmi place ce se întâmplă. Deși pare ușor de implementat, acceptarea presupune o doză de onestitate față de sine și demolarea unor mecanisme psihologice care maschează temporar suferința (negarea, evitarea, gândirea irealistă pozitivă). Acceptarea presupune ca eu să conștientizez (să îmi dau seama), să observ, să iau parte la experiență și să fac o diferență între ce se întâmplă, cum mă simt și realitate. Acceptarea este diferita de resemnare, renunțare, negare a experienţei sau demotivare.
Ce motive am să învăț să accept?
1. Tolerez mai bine evenimentele negative – acest lucru înseamnă că pot să fac faţă mai bine stresului deoarece una dintre componentele acceptării este detaşarea, atitudine care mă învaţă că eu nu sunt una cu suferinţa mea, că nu mă pot reduce la ea chiar dacă o simt intens. Prin această separare, nu neg ceea ce mi se întâmplă, doar învăţ că de vreme ce sunt în stare să resimt trăiri negative, pot să îi fac faţă.
2. Reduc efectele fiziologice ale stresului (intensitatea durerii, respiraţie îngreunată, tensiune musculară, etc.) – Chiar în ceea ce priveşte durerea, o serie de studii arată că acceptarea are un efect asupra scăderii perceperii durerii acesteia, acest lucru însemnând că pot să simt mai puţin durerea.
4. Este un punct de pornire pentru motivare – prin acceptare pot să mă confrunt cu problema, după cum spunea şi Raymond DiGiuseppe: “cum aş putea să rezolv o problemă dacă nu vreau să o văd?” Indirect, acceptarea deschide mintea către căutarea soluţiilor. Doar pentru că admit că există ceva în viaţa mea care nu este conform cu dorinţele mele, acest lucru nu mă împiedică să restabilesc echilibrul ulterior. Ba mai mult, dacă vreau să admit o problemă, o să îmi fie mai clar să caut soluţii tocmai pentru că este vizibilă. Doar pentru că nu vreau să văd ce mă deranjează, nu înseamnă că acele consecinţe nu se fac simţite.
Pentru programări la o întâlnire cu unul dintre specialiștii în psihologie oncologică, puteți suna la următorul număr de telefon: 0264 439 270.
Pentru orice alte informații, ne puteți contacta la următoarea adresă de e-mail: office@medisprof.ro
Suntem aici să vă ajutăm să vă faceți bine.