Sfaturi de la Cristina Petrișor, psiholog oncolog al echipei Medisprof
Recunoştinţa este o trăire pozitivă de apreciere faţă de ceea ce deja avem, nu faţă de ceea ce ne dorim. Putem observa cu uşurinţă că atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în cultura fiecărui popor regăsim modele de recunoştinţă, recomandări despre cum să ne mulţumim cu ceea ce avem. Această înţelepciune din bătrâni sau vorbe spirituale nu sunt întâmplătoare, ba mai mult sunt justificate.
Studiile arată că practicarea recunoştinţei aduce o serie de beneficii sănătăţii fizice şi psihice.
De ce tocmai recunoştinţa?
Recunoştinţa este o trăire pe care o dobândim atunci când suntem reorientaţi spre ceea ce deja avem şi acest fapt pur şi simplu ne face să vedem aspecte pozitive, nu doar să ne focalizăm pe lipsuri. Fiind o emoţie morală, ne aduce sentimentul împlinirii şi al faptului corect. Felul în care noi ne explicăm ce se întâmplă în viaţa noastră contribuie la sănătatea mentală şi fizică, iar recunoştinţa este o modalitate prin care viziunea noastră devine mai largă, cuprinzând şi aspectele de care merită să fim mulţumiţi. În plus, datorită contextului cultural-spiritual, este mult mai probabil ca noi să avem modele de recunoştinţă în vieţile noastre (răsplată simbolică, gesturi de binefacere, rugăciuni de mulţumire) şi astfel să fie mai uşor să învăţăm să beneficiem de răsplata recunoştinţei.
Ce îmi aduce practicarea recunoştiinţei?
- Contribuie la apropierea inter-umană
- Contribuie la comportamente pro-sociale (acţiuni de ajutorare către semeni, fapte bune)
- Îmbunătăţeşte sănătatea (mai precis felul în care simţim durerea fizică)
- Favorizează acţiuni cu efect benefic pentru sănătate (vizite preventive la medic, urmarea tratamentelor prescrise)
- Creşte empatia (capacitatea de a te pune în locul celuilalt şi a înţelege prin ce trece)
- Îmbunătăţeşte calitatea somnului
- Contribuie la trecerea peste necazuri
Cum o pot practica?
O modalitate simplă şi uşor de inserat în ziua fiecăruia este să ne gândim la 3-5 lucruri care ne-au mulţumit, fie pe parcursul zilei, fie seara, înainte de culcare. Studiile arată că acest simplu exerciţiu este eficient dacă ne imaginăm cât mai cuprinzător satisfacţia, mulţumirea, trăirea de bine, dacă reluăm în mine întregul act ce ne-a adus mulţumire (adică să ne imaginăm iar cum s-au derulat acele întâmplări fiind atenţi la detalii: cu cine eram, unde eram, cum era locul respectiv, etc.) Nu trebuie să facem acţiuni de caritate, e suficient să fim mulţumiţi de orice lucru. Poate nu am ajuns la idealul de sănătate dorit, dar azi am făcut paşi înspre direcţia dorită. Legea recunoştinţei e să fii mulţumit cu cât ai astăzi pentru că înseamnă ceva.
