Unul dintre cele mai debilitante simptome rezultate în urma tratamentului chimioterapeutic și nu numai este durerea. Ca orice organism, tendința este să ne ferim de aceasta și să reacționăm destul de puternic atunci când o resimțim, atât la nivelul comportamentului (să ne retragem, să încetinim acțiunile), cât și la nivelul gândirii (să tindem să ne lăsăm copleșiți emoțional de suferință fizică, să nu mai avem speranță, etc.). Deoarece durerea este percepția subiectivă provenită din felul în care mintea noastră transmite și reglează senzațiile, aceasta este controlabilă și prin intermediul tehnicilor psihoterapeutice.
Cum mă ajută psihoterapia când am dureri?
Tehnicile psihoterapeutice ne pot ajuta direct, prin reducerea hormonilor stresului și minimalizarea resimțirii durerii și indirect, prin câștigarea beneficiilor pe care le pierdem deseori odată cu statutul de bolnav (trăiri pozitive în activități alături de cei dragi, savurarea momentelor în activități tip hobby). În mod direct, reducând hormonii stresului din corp, putem să tolerăm mai bine durerea, chiar și în situații în care aceasta nu se reduce. În mod indirect, dobândind atitudini de tolerare a durerii, putem sa ne angajăm în acțiuni ce ne aduc emoții pozitive. Studiile arată că simpla resimțire a emoțiilor pozitive (mulțumire, bucurie, entuziasm) contribuie la reducerea durerilor.
Cercetările ne arată că cele mai utile soluții includ apelul la intervenții asupra comportamentelor (ce facem) și asupra gândurilor (ce credem despre durere).
Ce putem face când avem dureri?
Din punct de vedere fiziologic, în corpul nostru există mai multe căi ce conțin fibre nervoase, una este specifică resimțirii (cu fibre C) durerii iar cealaltă specifică senzațiilor obișnuite: cald-rece, presiune, etc., (cu fibre A). Studiile de fiziologie ne arată că atunci când stimulăm fibrele nervoase nespecifice durerii, adică atunci când ne inducem senzații de căldură, răceală, presiune, creierul nostru va fi mai atent la acest semnal si mai puțin atent la durere. Cu alte cuvinte, veștile sunt bune pentru că indiferent că durerea noastră este cronică sau nu, putem să intervenim asupra ei și să o resimțim mai puțin intens.
De aceea, în cadrul intervențiilor psihoterapeutice includem și recomandări cu privire la mișcare (simpla încordare a mușchilor, chiar în timpul activităților ușoare, precum mersul, reprezintă o senzație la care mintea noastră trebuie să fie atentă), masaj. Bineînțeles, înainte de a face aceste lucruri, e necesear să cerem acordul medicului ca nu cumva să existe dezavantaje în funcție de diagnosticul nostru. Un alt avantaj al mișcării îl reprezintă faptul că ajută la desensibilizarea la durere. Atunci când avem dureri, devenim foarte sensibili la orice nivel al acesteia, nici nu mai diferențiem cât de intensă este durerea. Obișnuind sistemul nervos cu senzații de încordare musculară (precum cele rezultate în urma sportului), reușim să devenim mai puțin sensibili la durere. Sportul are și avantajul contribuirii la secretarea hormonilor ce ne ajută să suportăm și să reducem durerea.
Concret, ceea ce putem face ca să gestionăm durerea este:
- Să facem mișcare la un nivel ușor-mediu zilnic
- Să facem masaj ușor (doar cu acordul medicului)
- Să apelam la tehnici de relaxare
- Să gradăm activitățile (nu să renunțăm la ele complet) și să luăm pauze mai dese între ele
Cum putem gândi când avem dureri?
Studiile ne arată că gândurile noastre au un rol în menținerea durerii. Contrar simțului comun, nu conștientizarea durerii este cea care o menține sau o amplifică (“Acum simt că mă doare spatele.”) ci gânduri negative de intolerare a durerii (“Nu mai suport.”) sau de negare a acesteia (“Nu mă doare, nu poate să mă mai doară.”). Există un mit destul de propagat, acela că dacă rostim că nu ne mai doare sau că simțim din ce în ce mai puțină durere, ori că distrugem într-o formă sau alta durerea (“Ard/elimin durerea.”) aceasta va dispărea sau se va diminua. În realitate, nu este realist, ba chiar este dăunător să ne păcălim în acest fel.
Creierul nostru nu poate fi indus în eroare în condițiile în care în corp avem una dintre cele mai supărătoare senzații pe care oamenii o resimt – durerea. Studiile arată că e mult mai util să gândim în termeni de suportare/ tolerare și acceptare a durerii (a nu contrazice faptul că trăim durere, fără ca acest lucru să însemne resemnare, ci pur și simplu observare a durerii care oricum se va diminua la un moment dat) nu negare și distrugere a acesteia.
Concret, ceea ce putem gândi ca să gestionăm durerea este:
- Să ne focalizăm pe tolerarea durerii (exemplu: “Chiar dacă simt că mă doare tare, pot să suport durerea. Simplul fapt că sunt în stare să gândesc, merg, respir îmi arată că o pot tolera, chiar dacă îmi e greu.”)
- Să ne focalizăm pe acceptarea durerii: (“Simt că mă doare, îmi dau seama de acest lucru în corpul meu acum. E doar durerea de acum, din acest moment.”)
